sâmbătă, 28 ianuarie 2017

Șanse mici nu înseamnă șanse zero! Goof - hidrocefalie

Goof a fost diagnosticat cu hidrocefalie severă, cu prognostic grav. Ocrotitoarea lui, din Brăila, a avut tenacitatea să caute medici dispuși să propună altceva decât eutanasia. Când a fost prezentat la ORTOVET, hidrocefalia era deja severă și modificările induse la nivelul cutiei craniene erau evidente: urechile ajunseseră în regiunea cefei datorită bombării craniului. Am inițiat o tentativă de tratament pentru o boală congenitală care rareori răspunde la terapie nechirurgicală. Medic: dr. Alina Alexe.

Radiografia confirmă extinderea leziunilor la toate compartimentele de distribuție intracraniană a lichidului cefalorahidian.

Starea clinică era sever depreciată, dar încă surprinzător de bună pentru cât de modificat era craniul. În orice caz, parametrii fiziologici și capacitatea lui Goof de a se mișca și de a se hrăni se deteriorau rapid. Ochii erau compresați din interior până la limita expulzării lor din orbite.

26 iunie 2016

26 iunie 2016
Primele zile au fost de terapie intensivă, ocrotitoatea lui Goof fiind nevoită să zăbovească în București și la ORTOVET pentru aceasta:

27 iulie 2016
Am înregistrat o minimă stabilizare a parametrilor fiziologici și s-a putut trece la tratament primit acasă.


După câteva luni de tratament, starea lui Goof s-a ameliorat evident:

2 noiembrie 2016
Goof a ajuns să poată chiar ieși la plimbare ca un câine normal:
30 noiembrie 2016

30 noiembrie 2016
iar socializarea și maturizarea progresează foarte bine, chiar dacă sub tratament (Goof e născut în septembrie 2015):

21 decembrie 2016
Și iată-l pe Goof în vizită la ORTOVET, pentru re-evaluare și pentru actualizarea tratamentului, la o jumătate de an de la inițierea terapiei (e irezistibilă asocierea cu Master Yoda):

26 ianuarie 2017

Un medic responsabil nu își propune să prelungească suferința unui pacient când nu există nicio posibilitate de îmbunătățire a stării clinice. Dar când există unele șanse - cât de puține - de a obține rezultate favorabile pacientului, tocmai atunci depinde cel mai mult de medic dacă oferă aceste şanse pacientului, cu prudență, discernământ și competență, sau dacă i le refuză. Nu sunt decizii ușoare. Nimic nu este mai josnic decât specularea speranței în minuni. Uneori, însă, competența medicului veterinar se întâlnește cu răbdarea și tenacitatea ocrotitorului, iar rezultatele pentru pacient sunt superbe.